Simptomele coxartrozei la om

 

Simptomele coxartrozei la om nu este dificilă şi ea depinde de gradul bolii pe care o are pacientul
Semnele principale ale bolii includ:
Durere în articulaţie, care nu trece nici în timpul odihnei, şi dureri nocturne. Durerea se intensifică chiar şi cu mici eforturi fizice şi se extinde în articulaţii inghinale, genunchi, tibie şi şold.
Tensiunea constantă a muşchilor pelvini sau a muşchilor şoldului.
Rigiditatea şi limitarea semnificativă a mobilităţii articulaţiilor.
Şchiopătat în timp ce mergeţi pe jos.
Trosnit în articulaţii.
De-a lungul timpului, membrul bolnavului devine mai scurt şi muşchii se atrofiază.

Deformarea articulaţiei.

Simptomele coxartrozei la om bilaterale sau simetrice sînt aceleaşi, dar sînt prezente la ambele extremităţi. O caracteristică specifică este ca procesul patologic se extinde la nivelul coloanei lombosacrale. Mişcările minore duc la deformarea coloanei vertebrale şi, în timp, apare proeminenţa discurilor intervertebrale şi îndoirea coloanei vertebrale.

Coxartroza de gradul 1 se caracterizează prin apariţia senzaţiilor de durere periodică la pacienţi. Aceasta fiind observată după anumite forme de activitate fizică (alergare, mers, etc.). În mod predominant, localizarea durerii este concentrată în articulaţia şoldului, dar nu este exclus ca aceasta să apară în articulaţia genunchiului sau în coapsă. De regulă, odihna promovează dispariţia durerii. Nu există restricţii în mişcările din această etapă şi nu există anomalii în mers şi nici modificări ale forţei musculare. Femurul este aproape neschimbat şi se constată o îngustare inegală a decalajului articulaţiei.

Grade de coxartroza

Coxartroza de gradul 2 este însoţită de o durere crescută, care se manifestă într-o formă şi mai pronunţată. Faţă de durerea care apare în articulaţie, există de asemenea o legătură a durerii care trece la coapsă şi la zona inghinală. Senzaţia de durere apare chiar dacă pacientul este în repaus, iar muşchii, care asigură mişcarea şi flexia, îşi pierd funcţionalitatea caracteristică. Există deformări ale capului femural, precum şi creşterea volumului acestuia.

Coxartroza de gradul 3 se caracterizează printr-o manifestare persistentă a durerii, nu numai în timpul zilei, ci şi noaptea. Există dificultăţi pronunţate în mersul pe jos, este nevoie de sprijin şi de folosirea unui baston. În plus, există atrofia muşchilor piciorului inferior, coapsei şi feselor. Datorită slăbiciunii muşchilor femurali, ablaţia pelviană are loc în planul frontal. Aceasta se face în timp ce membrul este scurtat pe partea afectată. Pentru a compensa scurtarea reală, pacientul trebuie să încline torsul cînd merge, iar deplasarea centrului de greutate conduce la o creştere accentuată a sarcinii.

Toate aceste procese minimizează mobilitatea articulaţiei afectate datorită inserţiei practice a capului femural în acetabul. Datorită faptului că nu există aproape nici un ţesut de cartilagiu în acest stadiu, se poate argumenta că articulaţia nu este practic supusă reabilitării. Posibila restaurarea ţesutului de cartilaj afectat, se face datorită procesului de deformare pentru capul femurului.

 

Simptomele coxartrozei la om

 

 

 

 

 

 

Diagnosticarea coxartrozei

Coxartroza poate fi diagnosticată numai cu ajutorul radiografiilor, care ajută la definirea gradului de dezvoltare a bolii şi a etiologiei acesteia.
În present se folosesc următoarele modalităţi de diagnosticare:
Examinarea cu raze X. Aceasta permite vizualizarea stării şoldurilor şi evidenţierea simptomelor.
Examinarea cu ultrasunete. Această examinare este necesară pentru a defini stadiul bolii şi pentru a localiza sursa degenerativa-distrofica.
Tomografia pe calculator sau imagistică prin rezonanţă magnetică. Cel mai adesea, RMN-ul este preferat datorită absenţei radiaţiei X şi a vizualizării detaliate. Aparatul permite scanarea pe straturi, aflarea stadiului bolii şi descoperirea acesteia în stadiile incipiente ale dezvoltării.
Coxartroza este o boală progresivă, chiar dacă se dezvăluie în primele etape şi se tratează cu medicamente. Nu există nici o garanţie că aceasta va fi eliminată definitiv şi ba mai mult acesteia reporneşte în termen de 5-10 ani.

Posibile complicaţii ale coxartrozei

Cel mai adesea, coxartroza este complicată de distrugerea ţesutului osos. Alte complicaţii ale coxartrozei includ necroza aseptică a capului femural şi distrugerea chisturilor în regiunea acetabulara. În unele cazuri, progresia rapidă a coxartrozei poate duce la o reacţie neobişnuită – o distrugere pronunţată a ţesutului osos. Această variantă a coxartrozei se numeşte „articulaţie analgezică de şold”, deoarece este asociată cu administrarea medicamentelor pentru durere. Cu toate acestea, se poate dezvolta, de asemenea, la pacienţii care nu iau deloc sau iau prea puţine analgezice.
Coxartroza poate să apară din nou pe fondul gonartrozei contralaterale sau ipsilaterale. Printre complicaţiile din structurile periarticulare, cel mai adesea se dezvoltă bursita trochanthica.

Tratarea coxartrozei

În stadiul I al bolii, medicii preferă tratamentul conservator şi aplică diferite medicamente şi produse. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene sînt agenţi de prevenire a durerii pentru coxartroza şi reduc umflarea şi inflamaţia articulaţiilor.
Miorelaxantii reduc de asemenea spasmele musculare şi stimulează fluxul sanguin. Aceste medicamente pot fi utilizate sub forma de pastile şi injecţii, în funcţie de gradul de durere.

 

Metodele terapeutice

Metodele terapeutice fizice sînt, de asemenea, importante în tratamentul pentru coxartroză.
Aceste pot fi terapia cu laser, băile medicinale, acupunctură, tratamentul cu nămol, masajul şi gimnastică. Exerciţiile trebuie să fie constatate şi foarte precise pentru a nu traumatiza articulaţia deteriorată.

În primul şi al doilea stadiu al bolii se utilizează debridement artroscopic. Aceasta este o intervenţie chirurgicală în timpul căreia sînt îndepărtate mici particule de cartilagiu distruse. Acesta permite reducerea durerii şi a constrîngerilor în articulaţie. Osteotomia juxtarticulara este o intervenţie chirurgicală prin care osul şoldului este tăiat. Acesta se ţie în anumite locuri şi este reintrodus sub un anumit unghi. Această operaţiune permite decelerarea dezvoltării coxartrozei.

Artrita şoldului la om

 

Artrita şoldului la om sau coxartroza cauza în cazul unei tulburări articulare este distrugerea cartilajului articular. Distincţia între artrozele primare cu cauze necunoscute şi artrozele secundare se face după anumite tulburări de bază. Acestea pot fi (malformaţii congenitale, reumatism, tulburări circulatorii, accidente). Coxartroza este o boală destul de frecvenţă, diagnosticată în principal la pacienţii din grupul de vîrstă mijlocie şi bătrînii. Artrita şoldului la om apare ca o patologie degenerativ-distrofica a articulaţiei şoldului. Simptome la coxartoza în anumite stadii se manifestă sub forma atrofiei musculare a zonei afectate. Aceasta poate fi combinată cu o scurtare a membrelor şi se dezvoltă treptat, pe o perioadaindelungata.

La coxartroză, articulaţia îşi pierde din ce în ce mai mult locul şi se formează depuneri osoase. Acestea se depun de-a lungul marginilor, iar particulele de abraziune provoacă dureri repetate. Pierderea cartilajului are ca rezultat o rigiditate mărită a articulaţiei. În acelaşi timp apar dureri, ele fiind iniţial asociate cu mişcarea de după perioade de inactivitate şi stress. Mai tîrziu, durerile apar şi în timpul nopţii şi în stările de repaus. Aceasta în timp duce la o limitare din ce în ce mai mare a intervalului de mers şi devine foarte supărătoare la mers.

    Artrita şoldului la om

Artrita şoldului la om este însoţită de senzaţiile dureroase şi limitarea mobilităţii articulaţiilor iar cauzele pot fi diferite. Leziunile sînt întîlnite la pacienţi în vîrstă, de peste 40 de ani, dar pot apre şi la vîrste fragede. Similară cu multe alte afecţiuni, coxartroza poate fi vindecată în stadiile iniţiale ale manifestărilor sale. Multe persoane ignoră aceste semnale ale bolii la început cînd este depistată. Dacă este depistată la timp, coxartroza poate fi vindecată fără intervenţie chirurgicală.

Articulaţia şoldului este formată din oasele femurale şi ileale. În stare normală, capul femurului şi cavitatea acetabulului au o „căptuşeală” naturală sub forma de cartilaj articular (hialina). Această căptuşeală are o rezistenţă considerabilă şi este în acelaşi timp netedă. Aceste caracteristici determină posibilitatea unei alunecări ideale pentru oase. În plus faţă de această capacitate, cartilajul articular în cauză acţionează ca un amortizor de şoc. Aceasta distribuind în mod eficient sarcina care are loc în timpul mersului şi mişcării.

Artrita şoldului la om

 

 

 

 

 

 

 

Tipuri de coxartroză

Coxartroza poate fi primară sau secundară. Forma primară a acestei boli se dezvoltă sub influenţa anumitor cauze. Forma secundară de coxartroză se datorează prezenţei altor boli care acţionează ca un sol pentru dezvoltarea ei.
Coxartroza primară
Coxartroza primară reprezintă aproximativ 48% din toate cazurile acestei boli. Aceasta nu poate fi depistată la timp, în ciuda efectuării interviului medical precis. Pentru aceasta se efectuează examinării clinice şi radiologice. Agentul care provoacă boala nu poate fi identificat în mod clar şi cauză să rămîne necunoscută.

Factorii indirecţi care pot afecta formarea osteoartritei şoldului includ modul de viaţă greşit, impactul asupra mediului şi predispoziţia genetică.
Coxartroza secundară
Coxartroza secundară reprezintă 52% din toate cazurile de boli degenerative ale articulaţiei şoldului. Este un rezultat al defectelor congenitale sau dobîndite.
displazia congenitală a şoldului
hipoplazia acoperişului acetabulului
aprofundarea acetabulului
dislocarea şoldului congenitală sau dobîndită
dezvoltarea anormală a acetabulului în timpul perioadei de creştere (boala Perthes, exfolierea juvenilă a capului femurului)
leziuni articulare după inflamaţii
proces purulent sau tuberculos
modificări traumatice (de exemplu, după o fractură a gîtului femural sau trohanterul femurului, dislocarea şoldului, cartilajul bruiat)
supraponderabilitate, obezitate
schimbările în articulaţiile suprasolicitate
micro-traumatisme suprapuse
rezistenţa redusă a articulaţiei cauzată de osteoporoză
hemofilie
glanda tiroidă subactiva
diabet
tulburări metabolice sau poliartrită

Cauzele coxartrozei

Există multe boli ereditare care pot duce la coxartroză, care implică deteriorarea ţesutului conjunctiv (ligamente, oase şi articulaţii.
Displazia şoldului este o afecţiune congenitală articulară care are originea în subdezvoltarea oaselor şi ligamentelor articulare. Anumiţi copii dezvoltă deseori subluxaţii şi dislocări ale capului femurului. Unii oameni pot avea displazie aceasta fiind descoperită atunci cînd fac o radiografie. Aceşti pacienţi pot dezvolta osteoartrită cauzată de displazie, afecţiune ce apare în general la femei între 25 şi 55 de ani. La femeile tinere, boala se poate dezvolta în timpul sarcinii şi după naştere. La persoanele mature şi vîrstnice se întîmplă după scăderea activităţii fizice de după pensionare.

 

Boli şi afecţiuni

Multe boli şi afecţiuni asociate cu tulburări metabolice pot afecta foarte mult alimentarea cu sînge şi nutriţia cartilajului articular. Acesta este un mecanism biochimic foarte subtil care poate fi încălcat cu uşurinţă, ceea ce se întîmpla adesea.
Boli precum diabetul zaharat, ochronoza, gută primară şi secundară, hemocromatoză, boala Wilson, duc la coxartroză. Aceasta se mai face şi datorită lipsei hormonilor sexuali (estrogeni) la menopauză, pot duce la tulburări articulare. Estrogenii reglează metabolismul în oase, ligamente, articulaţii şi, în general, în ţesutul conjunctiv. Lipsa acestor hormoni poate deveni un declanşator al dezvoltării acestei boli.

Leziuni ale articulatiei

Deseori leziunile articulaţiei, care necesită uneori intervenţii chirurgicale, contribuie la apariţia coxartrozei. După astfel de evenimente, articulaţia devine defectuoasă şi deteriorarea ţesutului cartilaginos al articulaţiei.

Şoldul, ca şi alte părţi şi organe ale corpului nostru, poate fi predispus la inflamaţie. Inflamaţia articulaţiei (coxită) poate rezultă din infecţie. În acest caz, boala se dezvolta cu leziuni masive ale cartilajului articular. Recuperarea poate dura destul de mult şi, în acest timp se declanşează coxartroza secundară.

%d blogeri au apreciat: